Se spune ca seful unui trib de indieni, nestiind cum sa- i determine pe acestia sa nu mai leneveasca si sa bea, le spune in timpul unei adunari ca iarna urmatoare va fi o iarna geroasa si ca ar fi bine sa stranga cat mai multe lemne pentru a face fata gerului. Dupa zile in sir in care toti au adunat lemne, seful tribului se gandeste sa sune la meteorologie si sa se intereseze cum va fi iarna urmatoare. Spre surprinderea lui, acestia ii raspund ca va fi o iarna deosebit de geroasa. La intrebarea "De ce?", cei de la meteorologie ii spun: "Pentru ca indienii fac mari provizii de lemne".

Gandurile pe care le voi posta aici, sunt pur si simplu acte de creatie,
"incercari ale geniului", regasiri in urma multelor parasiri; iar din acest motiv imi doresc ca interpretarea pe care fiecare dintre voi o veti da, sa fie una "normala", fara prea multe presupuneri si "concluzii". 
Desi voi scrie multe randuri bazandu- ma pe un suport al realitatii, vor fi totusi si randuri in care doar imaginatia imi va fi raspunzatoare.
Va doresc,

"Lectura placuta"!




Despre mine

Fotografia mea
Lucrurile pe care le- as avea de scris despre mine sunt atat de multe incat as fi plictisitoare scriidu- le; iar nestiind unde sa ma opresc as esua inainte de a incepe. De aceea las ca ceea ce voi posta sa vorbeasca "despre mine".

marți, 21 august 2012

De ce atunci cand mi-este dor... mi-e dor!

Si uneori in nopti pustii mi-e dor de tot ce-a fost si nu mai este;
de tot ce-am fost si nu mai sunt;
dar cel mai dor, si dor si dor imi este de tot ce s-a pierdut...
...
Mi-e dor de soare si de stele.
...
Mi-e dor de ploi si de inec.
Sunt prea pustie fara tine, sunt prea saraca fara noi.
...
Si-as vrea ca pentru-o clipa doar sa schimb prezentul in trecut si-atunci uita-voi poate ca pentru tot ce mi s-a dat platit-am scump, si des si mult prea mult.
...
Mi-e dor s-aud spre seara "Noapte buna!"
si...
"Buna dimineata!" imi lipseste.
E prea departe parca bucuria si prea greoi e drumul pan' la ea.
...
De scris... Mi-e dor!
caci fara de cuvinte instrainata-mi este inima de-a ta.
...
Si uneori in nopti tarzii mi-e dor sa-ti spun ca dor... (Ce dor!!!) imi este sa stiu ca tot de mine-ti este tie dor!


miercuri, 14 martie 2012

sa te iubesc mai putin... (???)

NU astazi!!!

Mi-am propus, intr-o zi, sa iubesc mai putin.
Sa-mi preschimb dragostea mare intr-o iubire calduta, care sa ma faca sa zambesc, dar sa nu ma lase sa plang niciodata.
Intr-o zi, in care iubisem atat de mult, incat ma durea inima, m-am hotarat sa ma apar pe mine de mine.
Urmatoarea zi a fost pufoasa si blanda. Eu am fost amabila si dulce, si am purtat pe obraz, de dimineata pana seara, un suras cu parfum de prajitura. Cand s-a aplecat sa ma sarute, eu l-am pupat, vanilat, din varful buzelor: tzoc, tzoc.
In ziua aceea nu mi-am mai inclestat mana de mana lui, cu deznadejdea mea dintotdeauna, ci, cand am traversat strada, m-am agatat delicat de degetul lui mic.
Iar la cafea, in loc sa-i desenez o inima de spuma, am facut o steluta, draguta, draguta.

Pentru prima data dupa multe vreme, am adormit inaintea lui, si am dormit bustean, toata noaptea.
Iar dimineata, nu mi-am amintit ce-am visat, dar sigur fusese un vis rasfatat.
Si-atunci, multumita, mi-am propus sa nu mai iubesc mult niciodata.
Azi te iubesc putin”, i-am marturisit, obligata de privirea lui care ma masura uluita, din cap pana-n picioare, sa vada de ce nu mai seman cu femeia de ieri.
Si el s-a intristat, dar eu nu am suferit, pentru ca-l iubeam doar putin, si m-am gandit ca o sa-i treaca in curand.
Si asa a fost.
I-a trecut aproape imediat.
Mi-a zis ca se multumeste cu oricat de putin i-as darui.
Ca ma iubeste el indeajuns, cat sa ma faca fericita.
Ca si daca nu l-as mai iubi, m-ar iubi el, fiindca nu poate sa schimbe nimic.
...
Si-atunci m-a durut inima din nou.
S-a spulberat dintr-o data toata pufosenia zilei mele furate de la viata si de la dragoste.
Si m-am perpelit, mai departe, in fericirea mea indurerata, in iubirea mea prea mare ca sa nu ma sfasie, in nebunia vigilentei mele indragostite, a atentiei mele panditoare, a sensibilitatii mele mereu pregatite sa sangereze.

Nu am nicio indoiala:
E mai bine sa iubesti cu masura.
Sa iti asezi sentimentele si asteptarile intr-o matca posibila, convenabila, amabila.
Sa nu treci niciodata pragul nebuniei, sa nu cunosti nicicand gustul deznadejdii.
Sa nu te ineci, din prea multa iubire, in apele otravite ale geloziei.
Sa nu te mistui de nesomn, sa nu te lasi oropsita de intrebari fara raspuns.

Dar..., ma tem, tot mai adesea, ca nu se poate asa.
Incep, tot mai mult, sa ma tem ca e greu de gasit drumul unei iubiri enorme si senine.
Incep, tot mai mult, sa ma tem.


(preluare)

marți, 8 noiembrie 2011

Cand crezi ca nu ai motive...




Sunt..
recunoscator/are...

Sotiei / sotului care sforaie toata noaptea, pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva!
Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele, pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi!
Impozitelor pe care le platesc, pentru ca inseamna ca sunt angajat/a!
Murdariei de curatat dupa o petrecere, pentru ca inseamna ca am fost inconjurat/a de prieteni!
Hainelor care sunt putin cam strimte, pentru ca inseamna ca am destul de mancare!
Umbrei mele care ma insoteste la munca, pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui!
Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate, pentru ca inseamna ca am o locuinta!
Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvantului!
Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii, pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat/a cu un mijloc de transport!
Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini, pentru ca inseamna ca pot auzi!
Gramezii de rufe de spalat si calcat, pentru ca inseamna ca am haine de imbracat!
Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile, pentru ca inseamna ca am fost capabil/a sa muncesc din greu!
Soneriei care ma trezeste in zorii zilei, pentru ca inseamna ca sunt viu/vie.!

Sa ai o saptamana frumoasa... si ganduri positive!

:)



(de la altii...)

marți, 1 noiembrie 2011

Cand nu stii ce... ceri...



(Rugaciunea unui barbat...)

"Doamne eu merg la serviciu in fiecare zi si muncesc 8 ore pe zi in timp ce sotia mea sta fara nici o grija acasa.
Vreau ca si ea sa stie prin ce trec eu zilnic, asa ca, Te rog, permite-mi sa facem schimb pt o zi.
Amin!"

Dumnezeu, in minunata Sa intelepciune, i-a indeplinit dorinta.
Dimineata urmatoare, destul de sigur pe sine, barbatul se trezi in pielea sotiei sale.
S-a ridicat, a gatit micul dejun pentru partenerul sau de viata, a trezit copiii, le-a pregatit hainele, le-a servit micul dejun, le-a facut pachetele pt scoala, i-a dus la
scoala, a venit repede acasa, a adunat toate hainele si a dus hainele la spalat, s-a dus la banca, s-a dus la cumparaturi si din nou acasa ca sa lase cumparaturile; apoi a plecat sa plateasca cheltuielile lunare.
Revenita acasa a curatat cutia pisicii si a imbaiat cainele.
Era deja ora 13.
A facut paturile, si a adunat alte rufe.
A aspirat in toata casa, a sters praful si a spalat bucataria..
A fugit apoi la scoala dupa copiii cu care, pe drum, a intrat in discutii contradictorii.
Acasa a pregatit din nou laptele si biscuitii si s-a ocupat de ei cat si-au facut temele.
Apoi si-a instalat masa de calcat si a inceput sa calce uitandu-se cu coada ochiului la TV.
La ora 16:30 a inceput sa curete cartofii si sa spele legumele pt salata.
A gatit carnea de vita si a pregatit mancarea de cina.
Dupa cina, din nou, a spalat toata bucataria, vasele, a adunat din nou toate hainele, a facut baie copiilor si i-a pregatit pt culcare.
La ora 9 era deja extenuata datorita treburilor din timpul zilei, dar pentru ea ziua nu se terminase inca…
Era asteptata in pat de sotul sau pentru a face dragoste.
Lucru pe care l-a facut cu brio, fara ca sa aiba plangeri din partea partenerului.

A doua zi barbatul s-a trezit si imediat a venit in genunchi inaintea lui Dumnezeu si I-a zis:
" Doamne, nu stiu la ce m-am gandit cand am cerut sa fiu in pielea sotiei mele…
Am gresit asa de mult sa o invidiez pe sotia mea crezand ca sta degeaba acasa toata ziua…
Te rog, te rog mult, dar te rog, fa schimbarea la loc cum eram!
Amin!"

Dumnezeu, in infinita Sa intelepciune i-a replicat:
"Fiule, cred ca ai invatat o lectie buna si bucuros as face schimbarea inapoi…dar vezi tu…va trebui sa astepti 9 luni…
Noaptea trecuta tocmai ai ramas insarcinat si va trebui sa si nasti….!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!"


Morala:
Ai grija ce te rogi caci... e posibil sa se implineasca!!!
Daca nu stii ce sa ceri mai bine nu cere!!!!
E posibil sa nu poti duce ceea ce vei primi!

:)


(de la altii....)

duminică, 23 octombrie 2011

Cand femeia..., barbatul...

...
Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac.
Si plange...
Barbatul descopera pestera!
In pestera este frig.
Femeia plange. ..
Barbatul descopera focul!
Copiii tipa de foame.
Femeia plange...
Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare!
De la atat de multa carne, copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri.
Femeia plange...
Barbatul descopera agricultura!
Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, barbatul lipseste prea mult de acasa.
Femeia plange...
Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc!
Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa, cu garnitura de boabe verzi fierte, mancata de pe o frunza.
Si plange...
Barbatul descopera olaritul!
In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copiii racesc, fac pneumonie si mor.
Femeia plange...
Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din lemn si piatra!
A venit iarna si e frig.
Femeia plange...
Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine!
Hainele din piele precum si alea din blana put.
Femeia plange...
Barbatul descopera pe rand hainele din lana care sunt aspre si zgarie.
Femeia plange..
Hainele din in care tot aspre sunt.
Femeia suspina...
...Si... intr-un final hainele de matase care par a fi multumitoare.
Femeia zambeste...
Mai tarziu, barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin barbatul departe de casa.
Femeia plange...
Barbatul domesticeste cainele si pisica!
Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei.
Si incepe sa planga...
Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
Femeia se plictiseste de atat de mult stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul.
Normal, incepe sa planga...
Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede.
In plus de asta, nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste ani …
Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian.
Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii in strainatate. Cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata.
Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea, asaaaaa . un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control.
... Si... pentru a nu stiu cata oara in istorie, femeia incepe sa planga...
Barbatul inventeaza blog-ul!


Morala:
Cand femeile plang..., umanitatea evolueaza!

Alta morala:
Fara femei am fi trait si acum in copac!

:)

(De la altii...)

duminică, 9 octombrie 2011

Din prea putin...

Astept sa vina vara, primavara sau toamna!
.............................................
Mi-e dor de viata si mi-e dor de soare...
Am nevoie de timp si de caldura...
Ma simt prea goala intr-o lume in care in fiecare zi se cere sa dai...
Cine va umple toate inimile in care singuratatea, nelinistea, nemultumirea, teama si suferinta par nesfarsite?
Cine va ridica un nou pod peste prapastia dintre inimi?
.............................................
Ma simt lipsita de orice fel de inspiratie.
Parca, cineva a venit, intr-un moment in care fiinta mea nu veghea si mi-a arungat in ograda... monotonie si ceata.

Scriu, citesc si rad...

Scriu ce-mi dicteaza plictiseala; citesc ce scriu altii si ... rad.
Rad caci vad adesea jumatatea plina a paharului si uit de cealalata care se cere a fi plina.

Sunt aiurita stazi si mi-e gandul hai-hui

E ciudat!

miercuri, 11 mai 2011

INVIDIA....

CE-TI DORESC EU ,TIE, DULCE ROMANIE?

Invidia

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda, frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic, citind Richard III. A urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de iubire a lui Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes: am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomaraswamy,Cartea lui Iov si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini, iahturi, femei. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,Berdiaev. Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat cu catuse la maini, umflat de DNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsa. Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar. Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...

Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului si sa fii condus de toti tampitii?
Dan Puric - INVIDIA