pustiu si gol

obosita... (de tot)
dezamagita... (de toti)
plictisita...(de-o parte din oameni si de mine)
dezgustata... (de cei pe care mi-i credeam "aproape")
frustrata... (de unele lucruri)

Acestea sunt denumirile "apelor" in care ma "scald"...

Astept un alt "val"...


Mi-e dor de "soare"!!!

Dor

Ii era dor.
Trecuse putin timp de cand il intalnise, insa durerea din inima ei facea ca timpul acesta sa capete dimensiuni uriase.
Era ceva ce ar fi vrut sa-i spuna.
Ceva despre care i-ar fi placut sa-i vorbeasca dar care i-ar fi indepartat mult pe unul de celalalt.
Stand lipita de fereastra privea cu ochii pierduti spre picaturile de ploaie ce stropeau aleea din fata casei.
Ar fi vrut sa gasesasca ceva, un lucru, o activitate ce i-ar fi inundat mintea si i-ar fi umplut golul ce i-l sadise dorul de el...
Tot ce visase pana atunci, tot ce traise si tot ce sperase pareau ca se indeparteaza fara nicio urma de apropiere...
Timpul trecuse iar (re)chemarea lui nu insemna decat un pas spre imposibilitate, un pas spre suferinta si neliniste.
Gandea ravasita la ce avea sa fie viata in lipsa viselor ce le traise in imaginile sumbre a orelor tarzii.
Erau vise ce le cladise si la care fusese prezenta prin imaginatie.
Erau vise pe care refuzase sa le gandeasca "prea inalte" pentru a se implini. Refuzase sa creada ca frumusetea o poti trai aievea doar in gand, in amintire si cu o inocenta de neimaginat. Inocenta, inlocuita adesea cu "intelepciunea copilariei" cand poti atinge cerul si faci din stele, flori.
Cand visele sunt mai puternice ca realitatea iar bezna noptii naste intamplari de basm.
Timpul trecuse iar tot ce incerca sa faca era doar fum... sau abur, sau praf de gheata ce se topeste atunci cand il atingi...
Timpul trecuse iar (re)chemarea lui nu inseamna decat un pas spre suferinta si atat.