o zi fara chef...

Astazi este una din zilele acelea obisnuite.
Atat de comune si atat de banale ca pana si fulgii de nea seamana intre ei; pana si picaturile de apa sunt la fel iar lacrimile cad mereu in acelasi loc si cu aceeasi fierbinteala.
Nimic deosebit.
...
Astazi nu am chef...
Pana si cheful de-a respira mi-a fost luat...
Dar, respir.
E involuntar.
Nu pot controla!
Ma gandesc la lucrurile ce ar putea transforma o zi obisnuita intr-una deosebita si frumoasa si ma intristez.
Sunt putine sau sunt multe...
Evit sa le numar.
In felul acesta nu devin contienta de cat de multe lucruri imi lipsesc...si de cat de multe doresc...
...
Vreau sa plec sau sa raman...
Vreau un vis..., o realitate...
...
Ma vreau inapoi...
Dar e greu sa ma am...! dupa cat de mult m-am pierdut...

Mi- e dor

Mi- e dor sa cred ca zborul este viata.
Mi- e dor sa cred ca visele- s de gheata.
Mi- e dor sa cred ca timpul de acum
Deschide fericirii un alt drum.

Mi- e dor de vantul singur, ce strabate
Uitate mari si tarmuri insetate.

Mi- e dor de clipa care sta sa vina
Pierduta- n nemurire, fara vina...

Mi- e dor sa cred ca visul meu si-al tau
Se va-mplini atunci cand din uitare,
Te vei intoarce si vei vrea sa fii
Mai mult decat visare...

Mi- e dor sa ma- ntelegi
Sa ma alinti,
sa imi vorbesti...
Dar cred ca cel mai mult
Mi- e dor sa- mi spui ca nu mai pleci...