Doamne daca-mi esti prieten
Cum Te lauzi la toti sfintii
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii...
Doamne daca-mi esti prieten
Nu-mi mai otravi ursita
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita...
Doamne daca-mi esti prieten
N-asculta de toti zurlii
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii...
Doamne daca-mi esti prieten
Cum sustii in gura mare
Inainte de culcare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Da-i in scris porunca mortii
Cand si-o ascuti pumnalul
Sa-l infinga-n mine, Doamne
Si sa lasi in viata calul...
(Spiridon Popescu)
Incertitudine??
Nehotarare??
Neincredere??
Gandind la lucrurile ce-mi sunt cu adevarat dragi... e simplu a alege "viata fara mine"... decat "viata fara ele"...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
frumoasa poezia lui Spiridon Popescu... iar interpretarea lui Florin Piersic e miscatoare...
apropo: noua mea adresa pt blog este http://adrianglodoreanu.mug.ro/
înlocuieste-o, te rog, cu cea de wordpress.
Trimiteți un comentariu