pentru atunci...

Sunt momente in care as scrie fara sa ma opresc din scris.
Despre orice.
Insa, la fel de bine sunt si momente in care "imi odihnesc mintea".
Nu m-as opri din "hoinareala ideilor", pentru a-mi aranja gandurile si a le da o forma pe hartie...
Iar pentru astfel de momente, cand vreau sa scriu, dar fara sa "compun"...,improvizez...
De exemplu acum, am citit cateva ganduri ce mi-au placut si "le- am adaptat" putin...
Le voi scrie mai jos.
Sper sa placa!

Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar inca o bucatica de viata, probabil ca nu as spune tot ceea ce gandesc dar as putea, in schimb, sa gandesc tot ceea ce spun...
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele inseamna...
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi si as asculta in timp ce altii ar vorbi.
Daca Dumnezeu mi-ar oferi inca o bucata de viata, impingandu- ma de la spate, as lasa soarele sa- mi acopere cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul...

Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta nerabdatoare primele raze ale soarelui pentru a-l topi.

As picta pe stele cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti,o serenada de Serrat si as oferi- o lumii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele pentru a simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete...

Doamne, daca daca as avea o farama de viata nu as lasa sa treaca nici macar o singura zi fara a le spune oamenilor pe care ii iubesc..., ca ii iubesc...
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire.

Barbatilor le-as spune cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca cand imbatranesc, nestiind de fapt ca, imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a se mai indragosti.

Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi insa l-as lasa sa invete singur a zbura...

Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine odata cu varsta ci odata cu uitarea...

Am invatat de la oameni atatea lucruri...

Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful unui munte, fara sa stie ca adevarata fericire este in felul in care urci pantele abrupte spre varf.
Am invatat ca ori de cate ori un nou-nascut prinde pentru prima oara degetul mare al tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna...
Am invatat ca un om are dreptul sa priveasca de sus pe un alt om, doar atunci cand incearca sa- l ridice.
Am invatat o multime de alte lucruri de la voi, desi, realmente, multe nu imi vor mai servi la nimic, fiindca atunci cand ma vor pune la pastrare in acea cutie, voi fi murit deja...


P.S.
Mi se pare prostesc a lasa lucrurile micute/simple pe care le putem face astazi (acum), pentru "un anume timp"... Timp, pe care il pierde fiecare dintre noi prin clipele prezentului....