Iti iarta, Doamne!

Pentru a- ti gasi zilnic cel putin un lucru de care sa te minunezi, nu trebuie sa depui un anume efort, ci pur si simplu sa iesi "in lume". Cu primul pas facut ti se si ofera prilejul de a te minuna. Ciudatenii in stanga, ciudatenii in dreapta, ciudatenii in fata si ciudatenii in spate.
Ai impresia ca traiesti "o zi a nebunului".
Si poate..., asa si este prin imaginea "lumii pe dos".
Vazand "cursul lucrurilor", inclin sa fiu de acord cu Socrate cand afirma ca "democratia a gasit acel ceva prin care lucrurile ilegale sa devina legale, iar cele legale sa devina ilegale".
Nu voi aminti niciun lucru ce mi- a starnit si imi starneste mirarea, din simplul motiv ca fiecare aveti suficiente exemple, ce nu se cer a fi "imbogatite" cu cele pe care le- am observat eu.
Sa fie aceasta totusi doar vina tragediei ce se pune pe spatele unei culturi minore?
Voi scrie despre aceasta cu o alta ocazie.
Acum, insa gasesc "in context" a da textul lui Liviu Jianu, "Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni"

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni,
Ei stiu ca lumea- i rea, dar o fac buna.
Ei stiu ca toti Te fura, dar pe struna
Fac sfinti din pacatosii Tai, cei buni.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni,
Ei stiu cat de frumos este uratul
Si ce urat, sa tai la taine gatul,
Sa pui pe capul viermilor, cununi.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni,
Ei stiu sa nu gaseasca mai nimica
Acolo unde altii gasesc frica
De ei, de macelarii celor buni.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni,
Ei stiu, ca vagabonzii prin ispite
Sa- si rataceasca drumul spre iubite,
S- astepte din morminte sa -I aduni.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni,
Doar cainii le mai simt dulceata mortii,
Si ii conduc la Tine, in fata portii,
Sa- I mantuiesti cu dreapta, pe cei buni.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni.
Ca- n intuneric, totusi, e lumina,
Si au si ei un Babilon de vina,
Ca nu fac rau, cat fac, prea buni, cei buni.

Iti iarta, Doamne, prea frumosii Tai nebuni.