taceri...

Privesc mereu spre nu stiu unde;
As vrea sa- mi fie dor de cineva
As vrea sa stiu ca nu se mai ascunde
As vrea sa stiu ca totul se va rezolva!

Petale triste cad din floarea vietii mele
As vrea sa curga iar izvoarele ce au secat
Ca doar o lacrima ar mai putea sa spele
Rugina timpului de pe un suflet apasat.

Un suflet singur ce- i de mult uitat
Nu- i pasa nimanui si daca plang si daca tac,
Caci astazi si indiferenta s- a emancipat
Si nu conteaza daca stau sau daca vreau ceva sa fac.

Ah, cadavre umbla astazi pe pamant
Dar nu le recunoaste nimeni
Si mai traiesc, caci le e teama de mormant
Dar nimanui nu- i pasa putin sau cat de mult!


Scrisa de: Valentin Dragostin